Urări microbistice pentru 2012!

De Crăciun, de Anul Nou, se spune să fii mai bun, mai iertător, mai iubitor, mai înțelegător, mai cutare și cutare. Ei bine, noi, cei din Splendoarea Sportului (cum care noi?) obișnuim să lăsăm ipocrizia la o parte și să fim realiști până în măduva acestui termen.

În acest sens, venim acum cu ”Urările” pentru noul an 2012 din punct de vedere fotbalistic. Să dăm drumul ”fieca-ului” de lemn:

1. Fieca 2012 să ne ocrotească de jeguri, mizerii și nemernici de tot felul care apar zilnic la posturile de sport!

2. Fieca 2012 să aducă ceva îmbrăcăminte pentru toate curvele care apar goale în ziarele de sport online

3. Fieca 2012 să mai taie din ”limbile” pe care 89.7% din moderatorii de sport le dau oamenilor de fotbal.

4. Fieca 2012 să ne aducă și imagini din fotbal la știrile sport, nu numai analfabeți, soții de analfabeți și amante goale de analfabeți!

5. Fieca 2012 să ne aducă jurnaliști sportivi mai buni sau, mai noi, întrucât unii sunt proști grămadă.

5. Fieca 2012 să nu-l mai confunde pe Ovidiu Hoban cu un sloven

6. Fieca 2012 să nu mai găsească Uefa Champions League în curtea TVR-ului, postul cu cei mai amatori comentatori.

7. Fieca 2012 să mai taie din aerele managerilor care se cred mai tari decât o oaie beată

9. Fieca 2012 să fie mai plin cu pușcăriași din rândurile arbitrilor.

10. Fieca 2012 să CUREȚE FOTBALUL ROMÂNESC de Nași, Mitici, Corleoni, Memi, Gigi, Jiji, Fănei, Jeani, Giovani și alți oamenii infecți de acest gen!


LA MULȚI ANI 2012!!!!! Sau, cum zicea Banciu: Sa aveti parte de tot ceea ce meritati fiecare!!! 

Turneul celor 4 Trambuline! Norocosul Schlierenzauer, pe urmele lui Hannawald!

În urmă cu 10 ani, un incredibil săritor german, Sven Hannawald, intra cu surle și trâmbițe în cartea de istorie a lumii icarilor moderni, câștigând în premieră toate cele patru etape ale Turneului Celor 4 Trambuline, competiție care are loc anual la cumpăna dintre ani, în Germania și Austria. De atunci și până acum, nimeni nu a reușit să egaleze performanța unică a lui Hannawald. Nici Janne Ahonen, nici Roar Ljoekelsoey, nici Andreas Widhoelzl și nici măcar incredibilul polonez Adam Malysz nu au egalat careul lui Sven.

Azi, competiția a mai ”îmbătrânit” cu un deceniu, ajungând la ediția cu numărul 60, însă a întinerit foarte mult la nivelul săritorilor, acolo unde Gregor Schlierenzauer, Andreas Kofler, Thomas Morgenstern, Richard Freitag sau Severin Freund încearcă să scrie o nouă pagină din istoria acestui sport.

Revenind la competiția din acest sezon, primul dintre cei enumerați, Gregor Schlierenzauer, 21 de ani, a fost și eroul primei etape din ediția 2011-2012 a turneului, desfășurată la Oberstdorf (Germania). A fost o primă etapă extrem de agitată, atât pentru milioanele de telespectatori din fața micilor ecrane, cât mai ales pentru cei 25,000 de oameni prezenți în tribunele trambulinei din Oberstdorf. Aceștia din urmă au trebuit să îndure aproape cinci ore de zăpadă abundentă și vânt suflând din toate direcțiile.

Înainte de telespectatori și spectatori, trebuie să vorbim și de actorii principali ai acestei frumoase întreceri: icarii moderni! Ei bine, aceștia au avut de înfruntat zăpada, vântul, dar și deciziile venite pe bandă rulantă din partea organizatorilor turneului. Astfel, când mai erau de sărit 6 perechi, organizatorii au decis anularea tuturor rezultatelor de până în acel moment. De această decizie au beneficiat austriecii Schlierenzauer și Morgenstern, care săriseră extrem de modest, în timp ce japonezul Daiki Ito, săritorul cu cel mai lung zbor, a fost nevoit să-și vadă performanța spulberată.
După Restart, cei mai buni dintre cei buni și-au spus cuvântul. Astfel, Schlierenzauer a sărit cu 30 de metri mai mult, Morgenstern și-a îmbunătățit performanța anulată, în timp ce liderul Cupei Mondiale, Andreas Kofler, care nu sărise, a urcat în postura de lider. Ghinionistul Ito a sărit bine, însă nu senzațional, așa cum o făcuse din prima încercare.
Manșa secundă avea să fie una cu de toate: dezamăgiri, sărituri foarte bune, răsturnări de situație dar și cu o cădere destul de urâtă, a norvegianului Tom Hilde.
În cele din urmă, podiumul a fost unul 100% austriac, dar nu cu Andy Kofler în frunte, ci cu Gregor Schlierenzauer, care a sărit excelent, 137,5m. Pe 3 a urcat campionul en-titre al turneului, Thomas Morgenstern.
Iată clasamentul etapei de la Oberstdorf, care este și cel general al turneului:

1.	11	Schlierenzauer, Gregor		133.0	137.5	283.3
2.	1	Kofler, Andreas		131.0	133.5	265.2
3.	41	Morgenstern, Thomas		128.0	128.5	264.3
4.	27	Freund, Severin		129.0	127.0	264.0
5.	14	Ito, Daiki		130.0	124.0	262.7
6.	2	Bardal, Anders		120.5	131.5	258.0
7.	26	Koudelka, Roman		124.0	127.5	255.6
8.	28	Hocke, Stephan		122.0	123.5	243.8
9.	22	Kranjec, Robert		126.0	121.0	242.2
10.	42	Freitag, Richard		121.0	122.5	240.3
11.	5	Sklett, Vegard-Haukoe		119.5	124.5	239.5
12.	46	Ammann, Simon		123.5	120.0	234.8
13.	37	Hautamaeki, Matti		123.0	121.0	234.1
14.	6	Kornilov, Denis		121.0	119.0	233.4
15.	7	Hlava, Lukas		119.5	120.5	232.9
16.	23	Janda, Jakub		123.0	116.5	231.8
17.	8	Sinkovec, Jure		115.5	122.0	231.4
18.	4	Velta, Rune		122.5	110.5	228.6
19.	30	Colloredo, Sebastian		120.0	118.5	228.5
20.	3	Hilde, Tom		123.0	131.5	227.1
21.	17	Koivuranta, Anssi		112.0	121.0	226.3
22.	25	Zografski, Vladimir		122.5	114.5	226.2
23.	50	Stoch, Kamil		127.0	107.0	221.1
24.	20	Damjan, Jernej		113.5	117.0	218.3
25.	15	Takeuchi, Taku		117.5	115.5	216.3
26.	12	Zauner, David		123.5	112.0	211.6
27.	16	Mechler, Maximilian		107.5	117.0	208.8
28.	18	Fettner, Manuel		114.0	113.0	208.0
29.	19	Koch, Martin		100.5	114.5	196.4
30.	38	Eisenbichler, Markus		111.0	107.5	187.1

Și oamenii de fotbal au primit colindătorii în acest an!

Chiar dacă majoritatea sunt hoți, zgârciți, antipatici sau urâți de fani, majoritatea oamenilor de fotbal din România au, cel puțin în preajma Crăciunului, o inimă uriașă.
Generozitatea acestora s-a declanșat în Ajunul Crăciunului, adică seara în care colindătorii merg din casă în casă pentru a vesti binele, dar mai ales pentru bani, mâncare și băutură cât cuprinde.
Dar haideți să nu mai răcim sarmelele și să vedem unde și ce au primit colindătorii care au mișunat pe la casele bunilor creștini din fotbalul românesc:

George Becali
Așa cum se cuvine într-o asemenea sărbătoare, primul care este colindat este popa, iar în cazul nostru, cine poate fi popa (prostul) fotbalului românesc dacă nu nea Jiji. Masa țăranului nostru a fost super îmbelșugată, iar fiecare dintre colindaci a primit ceea ce i s-a cuvenit. Astfel, unii au primit cozonac, lichiu, prăjituri, toate cu brânză de oaie țurcană, în timp ce unii au primit daruri puțin diferite. De exemplu, angajații unui anumit trust de presă au fost remunerați pe ”partea financiară”.

George Copos
Om bun de fel, ex-patronul Rapidului n-a fost acasă, însă a lăsat pe ușă un mesaj expresiv: ”Momentan sunt plecat! Reveniți când se ridică planeta! Dacă nu, mergeți la viitorul patron al Rapidului”

Mihai Stoica
Impecabil de ca obicei, Meme s-a prezentat în fața colindătorilor cu CEL MAI BUN COZONAC din țară, CEL MAI BUN VIN din Sudul țării, CEL MAI BUN caltaboș provenit din CEL MAI GRAS PORC al patriei. Ce mai, colindătorii au fost răsplătiți cu THE BEST!

Dumitru Dragomir
Înainte să-și deschidă inima în fața oaspeților vestitori de bine, Mitică a făcut un show de zile mari. Nu voi reproduce cele spus în fața colindătorilor pentru că e Crăciun, și nu e frumos să înjuri de carne, însă vă voi spune motivul pentru care acesta s-a ofuscat. Se pare că un colindător, murdar fiind de la mocirla din București, i-a călcat din greșeală pe noul covor persan cumpărat tocmai din Turcia. Trecând peste micile incidente, Dragomir i-a poftit în casă pe colindători și le-a dat de toate...

Marian Iancu
Mulți dintre colindători au plecat la patronul Timișoarei cu stomacul gol și cu speranța că vor primi ceva d-alea gurii. Din păcate, nea Iancu tocmai trecuse la un regim vegetarian. Cu toate acestea, surse din Timiș afirmă faptul că bănățeanul jumulise în urmă cu 5 zile: 4 porci a câte 300 de kile, 3 viței și 56 de curcani din import.

Cristi Borcea
În Statele Unite sunt enorm de mulți români, miiii, milioane. Dintre aceștia, doar 7 sunt dinamoviști. În ciuda acestui lucru, trei din cei șapte au avut inima de ”câine” și s-au dus să-l colinde pe acționarul echipei. Din păcate pentru ei, au avut proasta inspirație de a începe cu ”Steaua sus răsare”. Ce a urmat...Dumnezeu cu mila!

Mircea Sandu
Fiind bolnav tun, Nașul și-a întâmpinat colindătorii cu o tavă încărcată de... carne de marmotă africană, considerată cea mai lipsită de E-uri carne din lume. Majoritatea colindacilor au preferat să zică pas, ieșind repede din vila cu 45 de etaje a bossului de la FRF și plecând către viitorul oaspete.

foto

Care a fost cel mai memorabil moment fotbalistic din 2011?

Anul 2011 a fost unul extrem de spectaculos în fotbalul mondial. Fie că vorbim de performanțe, goluri superbe sau transferuri, anul care se apropie de final le-a cuprins pe toate în aceeași măsură.

Haideți să vedem, din perspectiva Australiei, care au fost cele ”5 momente definitorii ale anului fotbalistic 2011”:

1. Finala A-League!

BRISBANE ROAR a devenit în martie NOUA CAMPIOANĂ A AUSTRALIEI ! Aceștia au învins în Marea Finală din A-League, formația Central Coast Mariners, cu 4-2 (2-2) după executarea loviturilor de departajare.
Poveste meciului este una care va rămâne în instorie:
După timpul regulamentar, tabela indica un "mincinos" 0-0, întrucât, atât gazdele de la Roar, cât și vizitatorii, cei de la Mariners, au ratat o sumedenie de ocazii excelente.
S-a intrat astfel în prelungiri, acolo unde s-a dat startul thrillerului:

Minutul 96: 0-1! Gol pentru Mariners! Cei 50,000 de fani din tribunele Suncorp Stadium sunt reduși la tăcere, atunci când Adam Kwasnik profită de o lentoare a apărării gazdelor și pune trofeul cu un picior în Central Coast!

Minutul 103: 0-2! Aflată cu tot efectivul în jumătatea adversă, Roar se vede aproape ucisă de golul 2 marcat de Oliver Bozanic. Un sezon, un vis, un record...toate erau ruinate..pană când.....
Minutul 117: 1-2! Goooool! Un gram de oxigen se infiltra în tubul respirator al echipei neinvinse de 27 de meciuri, pentru că Henrique se încăpățânează să facă din finalul de meci, unul electrizant!

Minutul 120: 2-2!!! Senzațional! Ultima fază....Gooooooooooooool....de o mie de ori GOOOOOOL! Brisbane, Brisbane, Brisbane! striga stadionul care în urmă cu 3 minute trăia coșmarul eșecului! Erik Paartalu trimite meciul la loteria penalty-urilor!
Michael Theoklitos, portarul lui Brisbane, a apărat două penalty-uri. De partea cealaltă, gazdele au marcat tot, ultimul, Henrique, fiind cel care a dat startul sarbătorii pe Suncorp Stadium!

2. Parcursul aproape perfect al Australiei de la Cupa Asiei

La competiția care a avut loc în ianuarie în Qatar, reprezentativa Socceroos dorea să facă uitat parcursul slab de la Cupa Mondială din Africa de Sud și să revină acasă cu trofeul. Elevii lui Holger Osieck nu au fost departe de împlinirea obiectivului, ei ajungând în finala competiției după câteva partide de excepție, printre care un set, 6-0, în semifinale contra Uzbekistanului.
Din păcate pentru canguri, în finala mare cu Japonia au fost înfrânți, scor 0-1, deși au evoluat mai bine decât adversii lor.


3. Întoarcerea ”fiilor rătăcitori” Kewell și Emerton în A-League!

Începutul de sezon 2011-2012 din A-League a fost unul ”lovit” din plin de transferurile bombă ale granzilor Melbourne și Sydney, care au semnat cu doi dintre oamenii de bază ai Australiei din ultimul deceniu, Harry Kewell și Brett Emerton. Deocamdată, niciunul dintre cei doi nu și-a influențat echipa în mod pozitiv.


4. Cei Mai Buni Dintre Cei Buni: FC BARCELONA!

Prin parcursul extraordinar din 2011, în care a șters pe jos cu toată lumea, inclusiv cu Realul lui Mourinho, FC Barcelona se înscrie pe lista celor mai bune echipe din istoria fotbalului. Cu cel mai bun fotbalist din istoria acestui sport în echipă, catalanii au reporat niște succese de răsunet, culminând cu umilirea lui Manchester United în finala Uefa Champions League.


5. Foarfeca ireală a lui Wayne Rooney!

Într-un sezon al Premier League dominat de Manchester United, momentul de geniu a venit tot din curtea lui Sir Alex Ferguson. Acest moment a fost reprezentat de un gol INCREDIBIL, marcat de Wayne Rooney chiar în poarta rivalei din Manchester, City. A fost golul care a confirmat clar cine e șeful în orașul Manchester.

Tihamér Becze, drumul de la naționalist la jigodie!

Scandalul uriaș din zilele trecute de la Naționala de hochei a României, acolo unde ”compatrioții noștri” au cântat imnul Ungariei în loc de cel al României, continuă cu patimă în rândurile hocheiștilor români de origine maghiară.
Citesc în prosport că un individ pe nume Tihamér Becze, care cică ar fi component al Naționalei de Hochei a României, a declarat următoarele: "Ţinutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1, nu România. Românii nu au practic nimic în comun cu această echipă, cu acest sport în general.”

Așadar, cu alte cuvinte, domnul Becze susține că România e de porc, iar aici nu putem să-l contrazicem aproape deloc. Cu toate acestea, ceva nu merge în declarația individului.
În primul rând, trebui să-i spunem tânărului că România, bună sau rea, este țara al cărui echipament îl îmbracă și că România este țara în care el joacă. Atenție, R-O-M-Â-N-I-A, nu Ținutul Secuiesc, Unguresc, Ceangău, Tătar sau cum naiba s-o numi regiunea aceea. Să zicem că îi înțelegem atitudinea de la intonarea imnului, acolo unde chiar nu-l puteam acuza de nimic, având în vedera faptul că limba română este o necunoscută pentru individ, însă nu același lucru îl putem afirma despre faza cu reprezentativitatea. Dacă acest derbedeu crede cu atâta patos în culorile secuimii, ungurimii sau ale oricărei așezări maghiare, îl invităm să se ducă naibii în Ungaria, acolo unde poate să se înțeleagă cu toată lumea.

Referitor la Naționala României de hochei, aceasta poate că este o ciucă a bătăii în Europa, fiind undeva prin seria C sau D a hocheiului european (un fel de Divizie Județeană) însă nici Ungaria nu este mare rahat în hochei-ul european. Prin urmare, ce-ar fi să adoptăm vorba lui Marean și să ”ejaculăm” toată trupa de hocheiști ”români”, adică unguri, ucrainieni, tătari, goți, huni și ceangăi, către Ungaria mare? Nu-i așa că ar fi mai bine ? Ce aer curat am avea în acest sport inutil!

foto

Barcelona, cea mai mare echipă din istoria fotbalului ?

Evoluția absolut încântătoare a Barcelonei din zilele noastre i-a făcut pe mulți să-și pună o întrebare mai mult decât legitimă: Este Barcelona de azi cea mai mare echipă din istoria fotbalului ? Răspunsul este foarte simplu dar și foarte complicat de dat. De ce ? Simplu, pentru că fotbalul a străbătut perioade și perioade, iar comparațiile dintre stilurile de joc ale echipelor sunt de cele mai multe ori la nivelul subiectiv de apreciat. De exemplu, fanii de azi ai fotbalului jucat pe poartă și nu cu autobaza în acea zonă, pot veni foarte bine cu ideea ca Barcelona este ”the greatest team ever”. În schimb, ”veteranii” care urmăresc fotbalul de la mijlocul anilor 50 încoace pot veni cu zeci de alte exemple, care pot bulversa puțin gândirea contemporană. Cine are dreptate nu putem spune, însă putem aduce în prim-plan câteva dintre cele mai de seamă echipe din istoria fotbalului. Haideți să vedem ”11-le” de aur al celor mai mari echipe din istoria fotbalului:

1. Real Madrid 1956-1960
Fotbalul anilor 50 era cu siguranta jucat la un nivel mult mai scăzut față de cel jucat în zilele noastre, însă cu toate acestea Realul a ridicat standardele fotbalului internațional de la acea vreme. Cele 5 trofee continentale câștigate succesiv au reprezentat un lucru remarcabil și totodată neegalat încă de o echipă de club din Europa. Madridul se baza în acele vremuri atât pe talentele locale, Gento, cât și pe ”marfa” străină precum Alfredo Di Stefano (foto), Ferenc Puskas sau Raymond Kopa.
Realul a câștigat și prima Cupă Intercontinentală în 1960 după ce a învins în finală Penarol din Uruguay.

2. Independiente 1972-1975
Gruparea argentiniană a câștigat 4 titluri în Copa Libertadores între 1972-75, un record care se păstrează și azi în America de Sud. Echipa s-a remarcat prin cuplul de atac Ricardo Bochini și Daniel Bertoni, amândoi câștigând ulterior Cupa Mondială cu Argentina.
Fundasul Francisco “Pancho” este încă recordmanul cu cele mai multe Copa Libertadores din palmares: 4 cu Independiente și 2 cu Boca Juniors

3. AC Milan 1988-1994
Nu neparat succesele europene, cât stilul imprimat fotbalului, au făcut din AC Milan o echipă de temut în toate întrecerile.
Prezența lor în 4 finale (dintre care au triumfat în 3) a reprezentat, pe lângă succese, și un prilej de entuziasm pentru fanii fotbalului de pretutindeni. La fel ca Realul din urmă cu 30 de ani, și Milanul s-a bazat pe compartimentul ”străinilor” din lot: Marco Van Basten, Ruud Gullit Frank Rijkaard (și mai târziu, Marcel Desailly, Zvonimir Boban și Dejan Savicevic) au stat perfect în fața unei defensive de lux alcătuite din Franco Baresi și tânărul Paolo Maldini.
Arrigo Sacchi, iar mai târziu Fabio Capello au fost cei care au pus bazele acestei redutabile echipe. Steaua a simțit pe pielea ei cum au stat lucrurile în finala UCL din 1989. (foto)

4. Ajax 1971-1973
Venită de nicăieri, Ajax-ul a dominat fotbalul european de la mijlocul anilor 70, atunci când a introdus în Europa noțiunea de ”fotbal total”.
Condusă de legendarul Rinus Michels ( declarat antrenorul secolului de către FIFA în 1999). Ajaxul a explodat în mandatul românului Stefan Kovacs, câștigând două Cupe ale Campionilor Europeni în 1971 și 1972, o Cupa Intercontinentală în 1972, două Supercupe ale Europei (1972, 1973) și două campionate în Olanda (1972 și 1973).
Clubul a pus și bazele naționalei Olandei care avea să acceadă în două finale de Cupa Mondială. Atsfel, jucători precum Johan Cruyff, Johan Neeskens, Wim Suurbier, Arie Haan, Johnny Rep sau Ruud Krol reprezintă adevărate legende pentru batavi.

5. Liverpool 1974-1983
Cu Bob Paisley la cârma echipei, a început cea mai glorioasă perioadă din istoria clubului de pe Anfield, una la care fanii încă visează să se repete și astăzi.
21 de trofee inclusiv trei cupe europene și trei titluri de campioană consecutive au reprezentat cea mai de succes perioadă din istoria lui Liverpool. Totodată a început și nouă eră a vedetelor: Graeme Souness, Ian Rush și Alan Hansen. În acea perioadă, Liverpool devenise clubul englez cel mai în vogă.

6. Bayern Munchen 1974-1976
Cu Beckenbauer, Muller, Hoeness și Karl-Heinz Rummenigge în prim plan, germanii au dominat fotbalul european în sezoanele 1974, 1975, 1976, câștigând nu mai puțin de 3 trofee ale Cupei Campionilor Europeni.

7. Juventus 1980-86
O echipă de neoprit, Juve a câștigat în stil de mare campioană Cupa Campionilor Europeni din 1985. Deși au câștigat numai un trofeu continental, juventinii au dominat fotbalul italian cum nimeni nu am mai facut-o până la acea dată.
Stilul lor incredibil s-a datorat unor legende precum Platini, Zoff, Tardelli, Rossi, Boniek sau Gentile. De asemenea, Juventus a dat 6 campioni mondiali în naționala Italie din 1982. (foto)

8. Ajax 1995
O echipă absolut incredibilă, un lot de 6 stele și un antrenor de legenda au făcut din Ajax-ul de la mijlocul anilor 90 o echipă superbă al fotbalului de pe bătrânul continent
Astfel, Edwin van der Sar, Michael Reiziger, Frank Rijkaard, Frank de Boer, Clarence Seedorf, Finidi George, Edgar Davids, Ronald de Boer, Jari Litmanen, Marc Overmars, Winston Bogarde, Nwankwo Kanu și Patrick Kluivert antrenați de Louis van Gaal au reprezentat echipa de senzație de Olandei. Ulterior, toți acești jucători au ajuns să rescrie istoria la cluburi mari precum Real, Juventus, Milan, Barcelona, Arsenal sau Manchester,

9. Manchester united 1998-1999
Anul 1999 a reprezentat pentru diavoli unul dintre cei mai buni ani din istorie. Atunci au realizat tripla istorică, obţinând pe lângă cele două trofee interne şi Liga Campionilor după acea finală de vis cu Bayern Munchen. (foto)

10. FC BARCELONA 2006-2011
De la vremurile în care Ronaldinho vrăjea balonul și până la zilele în care Messi este Zeul tuturor fotbaliștilor de pe Mapamond, Barcelona și-a trecut în palmares:
Pe plan intern: 4 ediții de Primera, o Cupă a Regelui, 3 Supercupe ale Spaniei
Pe plan extern: 3 trofee Champions League, 2 Campionate Mondiale ale Cluburilor și o Supercupă a Europei.

11. Inter Milano 2006-2010
După Juventus și AC Milan, Inter a avut și ea o tresărire de orgoliu care s-a soldat cu o jumătate de deceniu absolut incredibilă, atât pe plan intern cât și extern.
Astfel, 5 titluri în Serie A, 2 Cupe ale Italiei și 2 Supercupe ale Italiei plus un trofeu Uefa Champions League și un Campionat Mondial al Cluburilor reprezintă 5 ani de excepție din istoria interiștilor.

Alte propuneri:
* Arsenal 2003-2004 (49 de meciuri fără înfrângere !!! )
* Tottenham 1971-1972 (doua Cupe Uefa consecutive)
* Nottingham Forest 1979-1980 Este singura echipă care are mai multe trofee UEFA Champions League decât titluri în campionat.
* Napoli 1987-1990 (Serie A, Cupa Uefa și Cupa Italiei pentru trupa lui Maradona)

foto

Microbismele etapei a 18-a! Step by step către titlu!

Prima etapă a returului, începută mai devreme decât normalul mioritic, ne-a demonstrat încă odată că lupta pentru titlu este mai acerbă și mai mizerbilă ca niciodată. Cei care au dat startul au fost echipa arbitrilor, CFR Cluj, care s-a impus la Ploiești, împotriva Astrei, cu un subțirel 1-0. Meciul a fost presărat cu 2 greșeli de arbitraj impecabile: un penalty refuzat Astrei și o eliminare în tabăra clujenilor. Imediat după ”clasa” lui Hațegan, a urmat opera lui Alexandru Tudor, supranumit pentru renumele de ”Carrot Tudor”. Acest morcovar de arbitru, a arătat lumii întregi cum se rezolvă un meci în favoarea unei echipe din capitală, ajutând Dinamo să se impună împotriva unei echipe vai-mama-ei, FCM Tg Mureș.

Iată ultima listă a meciurilor din 2011:

Gaz Metan vs. FC Brașov 1-1
Niciodată nu a învins Mediașul în disputa cu elevii lui Șumudică, iar tradiția avea să se respecte și în meciul de vineri. O remiză care nu convine nimănui, mai ales elevilor lui Cristi Pustai, care iernează jos, foarte jos.

Sportul vs. Chiajna 2-2
A fost un meci mult peste media locurilor pe care le ocupă cele două combatante, cu goluri, eliminări, ratări și răsturnări spectaculoase de scor. În minutul 91, scorul era încă 1-1, iată un element care spune multe despre frumusețea meciului.

Astra vs. CFR Cluj 0-1
A fost un meci specialitatea casei pentru clujeni, care s-au impus din nou pe fondul unor grave greșeli de arbitraj comise de Ovidiu Hațegan. Nu-i bai, vine iarna și se uită....dar nu se iartă!

FCM Tg Mureș vs. Dinamo 0-1
Dacă CFR se lăfăie în arbitraje duioase, Dinamo își ia și ea măsuri de securizare a posturii de lider. Agentul lor s-a numit Alexandru Tudor.

Pandurii vs. Ceahlăul PN 1-1
Ca de obicei, la Târgu Jiu am asistat la un spectacol deosebit. Din nefericire, elevii lui Grigoraș au fost mult prea romantici, și au remizat.

U Cluj vs. CS Mioveni 2-2
Prin demisia și reîntoarcerea lui Ionuț Badea s-a realizat un șoc.. pentru Mioveni. Oricum, eu continui să cred că Badea e antenorul ideal pentru U.

Oțelul vs. Petrolul 1-0
Încet încet, fără să anunțe pe nimeni, campioana își spune cuvântul. Să sperăm că și-l va spune pe bune!

Steaua vs. Voința Sibiu 1-0
Scorul corect, după ceea ce au jucat cele două echipe, ar fi trebuit să fie 1-1, 1-2. Numai inocența și lipsa de experiență a sibienilor i-a salvat pe steliștii europeni.

FC Vaslui vs. Rapid 2-3
Mult tam-tam pentru... un arbitraj de nota 0! Istvan Kovacs a intrat și el în etapa arbitrajelor penibile. La el nu cred că a fost neparat hoție, cât a fost prostie.

Iată clasamentul final al anului 2011! Urmează mai multă mocirlă în 2011!

Ski Jumping! Bardal și Kofler, în mare formă înainte de 4HT!

În week-end-ul trecut, la Engelberg (Elveția) s-au desfășurat ultimele două etape înainte de celebra competiție de la cumpăna dintre ani, Turneul Celor 4 Trambuline.
Au fost două întreceri amenințate serios de vremea nefavorabilă, vântul și ninsorile punând probleme serioase icarilor moderni. Cu toate acestea, cei mai buni dintre cei buni și-au respectat blazonul și au oferit până la urmă două întreceri extrem de spectaculoase.

În etapa de sâmbătă, totul părea să decurgă excelent pentru principalul favorit din acest an al Cupei Mondiale, Gregor Schlierenzauer, care, după o primă manșă excelentă obținea prima poziție și urma să sară ultimul în manșa secundă.. Din păcate pentru Schlieri și pentru fanii lui, acesta a căzut imediat după aterizare, iar punctele pentru stil i-au fost reduse considerabil, el ocupând la final un modest loc 11. Etapa a fost câștigată de norvegianul Anders Bardal, care a confirmat astfel rezultatul excelent din proba pe echipe de la Harrachov. Acesta a fost urmat de Martin Koch și Thomas Morgenstern. Purtătorul tricoului galben de lider al Cupei Mondiale, Andy Kofler, s-a clasat imediat în urma podiumului.

Revanșa ”tricoului galben” avea să se producă în cea de-a doua etapă, atunci când Kofler a ținut să demonstreze tuturor faptul că postura de lider nu este una întâmplătoare. Austriacul a condus de la un capăt la celălalt, având și cea mai lungă săritură din concurs, 138 de metri. Locul secund a fost ocupat de noul Adam Malysz, Kamil Stoch, care i-a dat ceva emoții lui Kofler cu săritura sa de 137m. Podiumul a fost completat de norvegianul câștigător din ziua precedentă, Anders Bardal, care după aceste două etape a trecut pe locul secund în clasamentul general al Cupei Mondiale, devansându-l cu 14 puncte pe austriacul Schlierenzauer.

Urmează o pauză în Cupă Mondială, urmând ca întrecerile să se reia pe 30.12. 2011, odată cu debutul celebrei competiții Turneul Celor 4 Trambuline (Germania-Austria).
Favoriții la câștigarea turneului sunt: Andreas Kofler, Gregor Schlierenzauer, Thomas Morgenstern și Anders Bardal. Surprize ar putea veni și din partea noii generații: Richard Freitag, Severin Freund sau Kamil Stoch.

Până la competiția de la cumpăna dintre ani, clasamentul primilor 30 se prezintă astfel:

1	Kofler, Andreas		508
2	Bardal, Anders		390
3	Schlierenzauer, Gregor		376
4	Freitag, Richard		348
5	Morgenstern, Thomas		336
6	Freund, Severin		269
7	Stoch, Kamil		248
8	Koudelka, Roman		179
9	Kranjec, Robert		172
10	Koch, Martin		148
11	Ammann, Simon		138
12	Ito, Daiki		136
13	Hlava, Lukas		127
14	Hilde, Tom		123
15	Zyla, Piotr		105
16	Kornilov, Denis		89
17	Zauner, David		86
18	Koivuranta, Anssi		84
19	Sklett, Vegard-Haukoe		83
20	Tepes, Jurij		79
21	Damjan, Jernej		77
22	Neumayer, Michael		72
23	Prevc, Peter		69
24	Morassi, Andrea		68
25	Mechler, Maximilian		64
26	Colloredo, Sebastian		58
27	Happonen, Janne		50
28	Takeuchi, Taku		46
28	Fettner, Manuel		46
30	Janda, Jakub		44